Relieful şi vegetaţia
Structură geologică a solului este de vârstă pleogenă, fiind caracteristică a Depresiunii Neamţului, ce se află în zonă externă a fleşului Carpaţilor Orientali.
Solul are ca fundament formaţiuni geologice mediteraneene, ce au fost acoperite cu un strat gros de sedimente miocene slab cutanate, cu areale tectonice mai ridicate în şirul de dealuri, formate din pietrişuri, argile, nisipuri şi maluri.
Depozitele de cuvertură sunt, în cea mai mare parte, conglomerări silicioase, marne şi gresii. Aceste formaţiuni pot fi observate în unele râpe şi văi mai adânci şi apăr la suprafaţă ca urmare a unor alunecări de teren precum: Cariera de piatră de la Pietricica - Valea Arini, de unde, până nu de mult, s-a transportat pietriş pentru întreţinerea drumurilor; râpă Butii, de la Valea Seacă şi râpa de la Cornea-Handarici, de la Valea Arini.
Prezenţa rocilor permeabile face că apa să se infiltreze rapid, cauză a secării pâraielor, în timpul verii.
Intervenţia omului, prin defrişarea păduriior şi desţelenirea pajiştilor, coroborată cu aplicarea unei agrotehnici rudimentare, a acţunii apei, provenită din topirea zăpezilor, din precipiiaţii directe de lunga durată, mai frecvente în perioadele de tranziţie ale anotimpurilor, sau sub formă de averse, precum şi din resurse freatice cantonate în strarurile adânci, a contribuit din plin la eroziunea solului.
Relieful din vatra depresiunii apare ca o câmpie colinară la nivelul interfluviilor şi sub forma unor trepte de terasa larg desfăşurate în lungul văiilor.
Rocile de suprafaţă sunt degradate şi afânate în ritm rapid de clima temperat-continentală, cu nuanţe excesive, caracterizată prin variaţii mari de temperatură şi de regimul neuniform al precipitaţiilor, de îngheţurile prelungite, urmate de dezgheţuri rapide şi uscăciunea din sezonul cald.
Astfel, în lungul văilor şi pe pantele abrupte ale dealurilor Pietricica şi Osoi s-au produs alunecări de teren, în repetate rânduri.
Pentru prevenirea acestui fenomen, în ultimii 30 ani, s-au plantat salcâmi şi pomi fructiferi, s-au făcut asanări şi îndiguiri.
Localitatea se află în zonă seismică D. cu EC, = 0,16 şi Tc= 0,7 sec.
Datorită aşezării sale, comună Băltăţeşti se bucură de un microclimat specific zonei colinare, caracterizat printr-o circulaţie atmosferică moderată şi fără temperaturi excesive, între lunile de iama şi cele de vară. Statistica pune în evidenţă afirmaţiile de mai sus pe care le susţinem cu date înregistrate:
> Temperatura medie anuală: + 8,2" C.
> Temperatura medie a lunii ianuarie: - 4° C.
> Temperatura medie a lunii iulie: + 19,5° C.
> Minima absolută atinsă: - 29,5° C (ianuarie 1909).
> Maxima absolută: + 38,5DC (17 august 1952; precum si in 2000).
> Perioada de ingheţ: 15 octombric - 30 martie.
> Durata medie a perioadei bioactive: 220 zile.
Este îndeobşte cunoscut că, pe timpul iernii. satul Băltăţeşti se bucură de un microclimat mult mai blând, faţă de restul aşezărilor. Aici temperatură este mai ridicată cu un grad sau chiar mai multe, datorită dispunerii sale într-o vale protejată de înălţimile înconjurătoare.
Trebuie să remarcăm faptul că temperatură este influenţată direct de prezenţa vânturilor de coastă care produc inversiuni termice.
Datorită reliefului şi pădurilor, care prin direcţionare produc dereglări în acţiunea vânturilor, nebulozitatea din această zonă este redusă, drept pentru care media precipitaţiilor se încadrează în jurul cifrei de 730 mm/an, cu o pondere de circa 480 mm/an în perioadă de vegetaţie. De regulă, cele mai bogate precipitaţii cad în lunile mai, iunie, iulie şi august, iar cele mai reduse în lunile ianuarie şi februarie.
Din 1990. secetă care a cuprins întreaga ţară s-a manifestat şi aici cu intensitate, ceea ce a făcut ca media precipitaţiiior să fie cu mult sub normalitate şi să aibă o altă repartiţie lunară.